Nu cădea tu steaua mea subțire,
Prăpădind mănunchi de raze reci,
Căci acolo-n fund de cimitire,
Inimile nu mai bat în veci.
Luminezi prin stepe și prin vremuri,
Umplând pacea câmpului, spre zori,
Sufletul de friguri mi-l cutremuri
Ca strigarea dușilor cocori.
Înălțându-și creștetul de sfântă
Peste culmi și cânturi și tăceri,
Aud iar cum nu știu cine cântă
Despre toate câte-ai fost mai ieri.
Toamna asta-n aur îmbrăcată,
Din acești mesteceni fără chip,
După cei ce i-am iubit odată
Plânge-ncet cu Frunze pe nisip.
Știu, ah știu! Curând-curând în seară
Și din vina nimănui, mereu,
Sub grilaj de schijă funerară
Trebui-va ca să zac și eu…
Se vas tinge flacăra din vatră
Inima întoarce-se-va-n praf,
Buni prieteni îmi vor pune-o piatră
Și-or rima un vesel epitaph.
Dar privind tristețea și mormântul,
Pentru mine-aș scri, definitive:
Și-a iubit el țara și pământul
Cum iubește crâșma un bețiv.
1925
Traducere George Lesnea – ”Poezii” - 1957
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Aprecieri sincere ,Gerra , pentru devotamentul tau depus pe alarul poeziei !
Multumesc pentru Esenin !
Daca vei putea , cand ai sa te simti in putere , si daca ai posibilitatea ...ai putea posta "Inonia " intreaga poezie ? Este o poezie minunata , eu nu o am si tare mult as dori s-o recitesc :)
Cu drag , Gerra !
Adina Speranta
duminică, 25 octombrie 2015