Nu-n zadar suflat-ai vânt,
Nu-n zadar ai fost furtună,
Cineva spre nou avânt
Ochii mi-a umplut cu lună.
Sub al nu ştiu cui alint
Am uitat tristeţea mută,
Dupa lumea de argint
Tainică şi neştiută.
Nu mă mai frământa-acum
Spaima stelelor eterne.
Îndrăgii al clipei scrum
Şi tăcerea ce s-aşterne.
Toate freamătele tac,
Totul limpezit sticleşte,
Asfinţitul ca un mac
Purpuriu pe iaz pluteşte.
Zâmbetul descătuşat
Spre privelişti se prelinge:
Cerul, vaca ce-a fătat,
Viţeluşul roş şi-l linge.
1917
traducere George Lesnea
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.