Pragul bolţii de cerneală
Pâcle roşii-l scriu cu jar.
Vin, paragină rurală,
La vecernia ta iar.
Port o grea povară-n mână,
Dar în ochi albastrul viu.
Toţi, măicuţa mea tărână,
Suntem rude bune, ştiu.
Cale lungă ne desparte
Sub aripile cereşti,
Dar un psalm solar din carte
E destul să ne citeşti -
Şi-o să trecem prin hârtoape
Spre propteaua dreptei cruci,
Buzele să ni se-adape
Cu predanie şi rugi.
1915 ( Ceaslovul satelor )
traducere Ioanichie Olteanu
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin