Se duce corbul la plimbare
În haina-i neagră, e în frac.
Și dacă croncăne mai tare,
În juru-i păsările tac.
Și el se-așază pe o cracă
Și dirijează un concert,
Dar o tăcere îl îneacă
Și îl conduce în deșert.
Și corbul stă ca o statuie
Privind ansamblul lui sărac,
Privind pianul care nu e,
Privind la frunze care tac.
Și fracul parcă îl sugrumă
Ca o armură de oțel,
„Aceasta este doar o glumă",
Orchestra este doar în el.
Și când observă deodată
Că totu-i gol, doar el e plin,
Un croncănit ca o săgeată
Îl prăbușește în destin.
vezi mai multe poezii de: Sesto Pals
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.