Merge plin de regret în lume
flori şi frunze îl rănesc.
El un singur crez are: iubesc
oameni, munţi, ţări, ape.
Nimeni nu-l poate vedea
tămâia îi mângâie faţa
nori îi întunecă fruntea.
Plină de păcat este lumea
şi el nu are forţă nici să
trăiască, îl răneşte zâmbetul
fals şi privirea laşă, binecuvântează
tot şi cere o pâine pentru
mântuirea ultimă a omului...
Din Volumul Sacralitate de Alexandru Cristian, publicat in anul 2016 la Editura Familiei in Israel.
vezi mai multe poezii de: Alexandru Cristian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.