Sfântul război - Valentin Topologeanu
Poezie adăugată de: Valentin Topologeanu

    miercuri, 29 decembrie 2021

Strop după strop cade în catacombele nesfântului turn.
Câțiva șobolani rod la fundație,
Iar eu mă plimb ca nemortu' și îmi beau ceaiul.
Vai de el!

S-a răcit și-l torn pe jos.
Mai târziu îl șterg cu limba.
Rătăcit, mă pun pe jos,
Culcat în ceai… și mor
Încălzit de rozătoare,
A treia oară pe ziua de azi.

Aud focuri de armă, parcă...
Dar nu destule.
Trebuie mai multe, mai repezi si mai dure.
Nu vor veni, nu. Doar nu i-ar lăsa.
Să toarne argint în ochii multora,
Sau să ridice piramide din măruntaie.

Nu! Nu ar fi moral! Cum să fie?
Mai bine mințim: sfântul e nebun,
Nebunul e doctor
Și toți suntem pacienți.
Siguranță și ordine! păi cum...

Deschid geamul de la beci.
Mmmmm! Monoxid de carbon!
Speram să fie iperită.
Mai mult noroc data viitoare,
Poate atunci o intra și Lumină.

Mă așez înapoi în baltă cu amicii mei,
Și dorm.
Mâine ne trezim de dimineață că avem de ros.
De ros fundația cruciform.



vezi mai multe poezii de: Valentin Topologeanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.