Sfârșit de vremuri
...
Sunteți cântați de menestreli
Peregrinând printre castele,
Voi, coborâtori din stele,
Ai lumii noastre prizonieri!
...
Născuți aici sortiți pieirii,
Când cerul lumii noastre plânge,
Deschideți poarta nemuririi,
Plătind tribultul greu, de sânge!
...
Dar azi, când bezna iar coboară
Și-aduce mari nenorociri,
Lumea piere tot mai goală
Rămasă fără martiri!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu