Fiind membrul unui trup,
Nu vezi corpul ca atare
Şi-ţi închipui cǎ eşti lup
Singuratic în purtare.
Crezi cǎ dacǎ faci ce faci
Numai ţie-ţi aparţine
Şi cu gândul nu te-mpaci
Cǎ din tot, o parte-ţi vine.
Neavând înscris în tine
Un principiu demn de viaţǎ,
Rǎtǎceşti drumuri divine
Printre fiori ce te îngheaţǎ.
Şi atunci te-ntorci la trup
Încercând sǎ îl iubeşti
Ca pe-un tot, fǎrǎ hei-rup
În care sǎ osteneşti
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.