Și totuși, marea - David Daniel Adam
Poezie adăugată de: Daniel Adam

    joi, 13 august 2020

Cu fruntea încruntată în valuri cărunte
E tare supărată și face spume
Că nu mai e dorită așa cum era
De cei mulți, care se scăldau în apele ei.
E mângâiată totuși de cei care o cântă ca mine,
De care era plictisită și indiferentă
Înainte de timpul ăsta înfierbântat de viroze.
Acum însă, îmi șușotește că mă dorește
Și se gudură pe lângă mine ca o pisică tărcată.
Mă cheamă la ea, marea, nu tu!



vezi mai multe poezii de: Daniel Adam




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.