Cu gând răzleg coboară trupul
Către amurgu-i nesfârşit
În căutare de el timpul
Pe care ades l-a irosit.
Cu amalgam de visuri grave
Se tălmăcesc trăiri din noi
Mai coborâm vreo trei octave
Apoi ne căutăm în doi.
Cu respiraţie sublimă
Adorm trăirile nocturne
În căutare de lumină
Voind el universul să-l adune.
Cu stropi de soare fumegând
Trezind la viaţă moartea lesne
E dulcele aievea gând
Pe care ea iubirea îl tot ţese.
Cu tremurul fără de vrere
Cu ascunzişul timpului ce vine
Cu locul cel plin de mistere
Cu viaţa fără a da semne,
Cu toate cele ce sunt date
Să prindă simbol de fiinţă
Cu toate ce-s şi nepătate
Senzaţii sunt spre nefiinţă.
Căci nu există-n univers
Un strop de gând fără de taină
Pe care versul cel fără de sens
Să îl descopere fără de haină.
vezi mai multe poezii de: Pitagora
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.