Simbol
...
De nicăieri vine nimicul să fie precum un soare
Și se-ntinde ca o umbră peste toți din jurul lui,
Pentru el întreaga lume-i un prilej să pară mare,
Și-odată ce pare mare, poate lua locul oricui!
...
Așa face parazitul când se lipește de-o trupină,
Minuscul tâlhar de sevă pe scoarța unui copac,
Dintr-odată el se vede aducătorul de lumină,
Acela fără de care copacul pare mai sărac!
...
De câte ori constat din astea, simt că am colesterol
Cazna nimicului tâlhar deși pare-n legea firii,
Pân-la urmă nu-i decât același comun simbol,
Manifestat de impostorul atins de visul parvenirii!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu