un soare negru
îmi polenizează
aşteptările
-dragoste fără de moarte-
-început fără de sfârşit-
ţărmuri spulberate
fără de asfinţit şi
un apollinaire nevrotic
ştergându-şi mâinile de
poala cerului
mă însoţeşte
repezindu-şi
înspre mine
toate ploile-miracol
-pământ-făgăduinţă-
-sinele eviscerat
după mine alergând
oameni doar oamenii mai
pot ieşi astăzi
din pietre sculptând
cu gura de lup
contestatar : !!avant la lettre
şi revoluţia poate să înceapă.
vezi mai multe poezii de: dorina neculce