Singurătatea este ca o ploaie.
Spre seară se ridică în șiroaie
din șesuri depărtate și-n șuvoaie
urcă spre cerul plin și uriaș.
Și-abia din ceruri cade pe oraș.
Și plouă, plouă-n ore androgine
când străzile spre zori de zi se-ndreapă,
și trupuri ce și-au devenit străine
frustrați și triști stau seara să-i despartă;
și oamenii ce se urăsc, doar într-un pat
constrânși ca împreună să se culce:
Atunci singurătatea-n fluvii curge...
Traducere: Christian W. Schenk
Din: Cartea imaginilor
vezi mai multe poezii de: Aurelian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Pentru autorii clasici trebuie să selectați când postați: Poezia altui autor, ca să apară în rubrica alăturată și să fie afișată în lista creațiilor autorului respectiv.
Ați ales Postează poezia proprie , deci va rămâne la contul dumneavoastră, nu se va duce la Rainer M. Rilke. :)
Adina Speranta
sâmbătă, 02 iunie 2018