Singurătatea... în Ajunul de Crăciun
Singurătatea, bat-o vina,
Știe ea când se exprimă,
Astăzi nu-i caut pricina,
Dar ne stoarce, ne deprimă.
Își alege păcătoasa
Omul ros de suferință,
Când vrea ea își scoate coasa,
Și n-o face din conștiință.
Ne trăznește, când ne doare,
N-are milă, n-are mamă ,
Calcă lacrima-n picioare
Să participe la dramă.
Astăzi iar a râs de mine,
M-a prins iar singur acasă,
Însă începănd de mâine
Am să-i trag scărboasei plasă.
O desfid și am s-o refuz,
Doar nu-i ea un bun imun,
Singurătatea-i un abuz...
În Ajunul de Crăciun.
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu