Te-am șuierat printr-o mie
de guri de canal,
poezie!
Cu picioare invizibile, cuvintele-omizi
mi-au atins miocardul.
Așa am înțeles că numai
printre poeți poți bea din singurătatea-metaforă.
Seri cu gheare de lilieci
scrijelesc monumental pe epidermă
câte o evă.
Poetul trăiește ca un microcip implantat în stern, cu timpanul așezat pe pântecul Terrei...
stea-de-mare printre recifi.
vezi mai multe poezii de: Angi Cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu picioare invizibile, cuvintele-omizi
mi-au atins miocardul.
Așa am înțeles că numai
printre poeți poți bea din singurătatea-metaforă.
Minunat Angi, poezia ta abunda intotdeauna de metafora!
aspiranta
marți, 03 mai 2016