poezie dedicată lui Victor Bragagiu
Alerg prin iarbă şi foşneşte
Cuvântul dulce, înverzit,
Ce poartă straiul de poveste
În poezii ce-au răsărit
Când un zefir adie-n rime
Lăsând parfum de trandafir
În versul fin ce în vechime
Mă poartă azi, ca musafir.
Ce dragă mi-este dimineaţa
Răsfrântă-n geamul din odaie
Şi ce frumos mă cheamă soaţa
Să prindem razele în claie.
Cum cresc sfios în mine muguri
De-atâta fericire pură
Când sorb seninul din înalturi
Şi mă dezic de tot ce-i ură.
Pun aripi gândului să zboare
Pe plaiul verde de acasă
Şi mioriţa cea bălaie
O readuc din nou la viaţă.
Mă prind de streaşina uitată
A mânăstirii ce-n cupole
Ascunde-o şoaptă înfundată
Şi-o plâng pe Ana lui Manole.
Mă-mbrac cu versul meu curat
Cum îşi punea cojocul tata
Şi mă încing cu brâul lat
De slove ce-mi dictează soarta.
Mi-e hărăzit ca din condei
Să scriu în graiul strămoşesc
Şi haina cerului deschei
Să iau din rai să daruiesc.
18.03.2016
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Desăvârșire. Asta îmi transmite poezia ta. Mi a încântat sufletul. Și pentru asta, îți mulțumesc !
Cu drag, Adina
mirimirela
duminică, 20 martie 2016
Draga Victor , am sa pastrez poezia ta cu bucurie si iti multumesc pentru versurile tale incantatoare. Iubesc muzica lui Tudor Gheorghe , ascult cu emotie versurile atator poeti de seama pe care le canta in modul sau aparte. El pastreaza sufletul nostru ca popor in inima sa. In poezia pe care ti-o dedic te-am descris asa cum te vad eu :) ...Multumesc mult , draga Victor, pentru ocazia de a te fi cunoscut si a ma rasfata cu poezia ta:)
Dragii mei , va multumesc tuturor pentru cuvintele voastre frumoase :)
Rolea , te astept sa incepem jihadul poetic :) ...Trandafirul ? Curios, dar de atata asteptare intr-un picior ca o barza a obosit, a scos al doilea picior dintre petale si a luat-o la fuga ...:)...Nazdravan ca tine !
Va imbratisez cu drag !
Adina Speranta (autor)
duminică, 20 martie 2016
Pline de sensibilitate versurile mângâie sufletul cititorului. Îmi place mult dedicaţia pentru Victor.
Elena Marin Alexe
sâmbătă, 19 martie 2016
Adinutza , nu am mai timpul necesar sa ne mai certam prin poezie...nu am avut starea...treburile de zi cu zi m-am prins in brate de rugina...
imi place poezia ta adresata fratelui nostru drag, Victor.....
ce mai face trandafirul cu piciorul intr-o vaza pus?
cu drag...
ROLEA NICOLAE
sâmbătă, 19 martie 2016
Dincolo de timp și spații o vocală ne ia ritmul pulsul cerului să bată o secundă-n poezie în artere gemene! Cu drag de voi doi!
Victor - eu cred că poezia ta e drept să stea pe tronul rezervat ei ca poezie, nu la comentarii! Așa că dragul meu poet, eu zic s-o urci sus, lângă poezia Adinei! Și în tine și-n poezia ta eu am crezut întotdeauna, chiar de nu m-am exprimat decât rar!
Cu drag
Gerra Orivera
vineri, 18 martie 2016
Felicitări amânduror pentru poeziile foarte frumos scrise!
ALapis
vineri, 18 martie 2016
Tare frumos este acest dialog poetic intre doi oameni cu suflete atat de frumoase incat nu incap in cuvinte. De mi-ati da voie v-as spune ca va iubesc cu toata dragostea mea pentru poezie. La voi o regasesc mereu mai frumoasa si ma bucur nespus sa va fi intalnit scrierile. Cu drag,
stomff
vineri, 18 martie 2016
Delicateţea exprimării în vers merge la inimă şi minte. Frumos când poeţii îşi dedică versuri
casandra
vineri, 18 martie 2016
Să spun că atenția nu-mi place aș fi un fățarnic, mai ales că poezia este foarte frumoasă și fără numele meu. Dar mă știi că-s răzbunător. Mă răzbun. Dragă Adina, ieri am plans și nu mă rușinez deloc. După aceea s-a compus o poezie. Ea a fost închinată ție pentru „cadouașul”tău minunat. Nu-i un răspuns la această poezie(mă gândeam doar cum să ți-o înmânez) Posibil cineva va spune:Ei, gata! S-au pornit a se lăuda unul pe altul! Dar sincer, doream să ți-o dăruiesc și zică ce-or zice găsesc locul acesta cel mai potrivit. Iar poezia ta îmi voi ascunde-o ca amintire. Și noaptea, când lumea toată doarme îmi voi chema prietenul meu credincios, pe soția mea, îi voi citi-o și voi spune:„Vezi! Mă stimează cineva!!!” Iar ea îmi va răspunde:„Da eu ce-ți spuneam?” Dar ca om rău în loc de mulțumire mă răzbun c-o poezie închinată(de ieri) ție.
Ascultând „Miorița”
Închinată Adinei
Mi-a rupt inima în mine
Domnul Tudor în baladă
Mi se zbuciumau suspine
Ca un pește prins la nadă.
Și cânta el cu durere
Miorița cea bălaie
Parcă nu putea să spere
Că va fi-n pustiuri ploaie.
Vocea-i mă lovea în coarde
Ce nu mai vroiau să sune
Că vedeam cum baciul cade
În pelinuri din minune.
Aș fi vrut să sar în grabă
Capul de-ai feri de bâtă,
Dar mă-mpiedicam în iarbă
Și în starea mea spăsită.
C-a mai râde și nevasta,
Cunoscuții pot să râdă
Și va râde lumea asta
Dreaptă ca o cărămidă.
Însă lacrimi rup prin gene
Început de cărăruie
Că le simt plecând alene
Fără ca ceva să-mi spuie.
Pentru ce mă lepădară?:
Oare-așa-s urât în viață
Că și lacrima amară
Simte către mine greață?
Mă văd lat pe lăicerul
De frunziș căzut din toamnă
De-mi pierdură ochii cerul
Și tăcerea mă condamnă.
Mai aud cum vântul trece
Prin peșterile tilingii
Mi-e pustiu și-mi este rece
Plâng și plâng... pe cine plângi, tu?
Aud Poezia sfântă
Neîntemnițată-n carte:
Plâng că domnul Tudor cântă
Cu-așa viață despre moarte...
Victor Bragagiu
bragagiu
vineri, 18 martie 2016