Sonet cu iz de brad visând în verde - Daniel Vișan-Dimitriu
Poezie adăugată de: Daniel Vișan-Dimitriu

    marţi, 27 aprilie 2021

În înfrățirea muntelui cu cerul,
Un singur nor e cel ce ar putea
Să știe taina care-o însoțea,
Căci el îi e, de-a pururi, temnicerul.

E norul care șoaptele-și mai plânge
Pe-un pergament străin de propriul lut
Din care s-a-nălțat și a trecut
Prin viața care pieptul încă-i strânge.

Din stropi cu iz de brad visând în verde,
Apar înșiruiri de gând stingher,
Ce se așază-n tihnă să-i dezmierde

Și să-i transforme-adâncul de mister
În amintirea care nu se pierde
A unui munte înălțat la cer.



vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Vă mulțumesc!
Daniel Vișan-Dimitriu (autor)
joi, 29 aprilie 2021


Ce bine că se mai scriu sonete! Un sonet reușit, cu imagini vii, picturale.
Lucia Eniu
miercuri, 28 aprilie 2021