Sonet de Februarie
La adierea vântului uşor dinspre apus
Se scurge încet, topindu-se-n ogradă
Pe nesimţite, mantia-i albă de zăpadă
Ce a-nvelit-o, ca un dar ceresc de sus.
Albinele, se pregătesc de promenadă
Şi în zbor îşi fixează calea de parcurs
Spre florile din pajişti şi livezi, de dus,
În zilele, ce-or fi senine-n vreme caldă.
Simţi în aer, un suflu nou de bucurie
A tot ceea ce-a fost ţinut în dormitare
Pân’ soarele, va da startul de plecare,
Naturii, să-şi înceapă iar cu măiestrie
Dezvoltarea armonioasă a reînvierii,
Dând semnalul cel dorit al primăverii.
Flavius Laurian Duverna
21 februarie 2019
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu multă stimă si respect!
Duverna (autor)
luni, 25 februarie 2019