Din văzduh lumina, ignorând busole,
În cascade curge la superlativ,
Şi pe- al ierbii verde, amplu portativ
De culoare umple gingaşe corole.
Înflorirea însăşi, act decorativ,
Curcubeie- adună împletind cupole,
Şi din stropi de soare pune- aureole
Peste tot ce-nseamnă viaţă-n...rogvaiv.
Mângâiem culoarea inspirând arome,
Însă floarea este doar un pas spre rod
Pe cărarea vieţii prinsă-n axiome;
Şi cum, Doamne, viaţa, în acelaşi mod,
Mă- nfloreşte- n zile calde, policrome,
Spre rodire fă- mă drum bătut şi pod!
Simion Felix Marţian
Vulcan, 19 mai 2018
vezi mai multe poezii de: Felix
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Dragă Felix, în ziua de azi, când în poezie, mic și mare, flutură la toate colțurile cu „libertatea”, sunt fericit să te cunosc. Libertatea fără responsabilitate este o crimă. Ceea ce se petrece azi în poezia română e o batjocură și față de Poezie și față de bunul simț. Tu, dragul meu, mi-ai dovedit că în România Poeți sunt. Și, poate, ei nu sunt lăudați la toate colțurile, fără cititori serioși, eu învăț de la tine credința în adevăratele valori, stima de orice cuvânt, vers, de Poezie însuși.Tu m-ai învățat încrederea în viitorul Poeziei! Mulțumesc, frate!
bragagiu
joi, 07 iunie 2018