Sonet înflăcărat - Felix
Poezie adăugată de: Felix

    luni, 12 februarie 2018

Când îmi drapez cu vată epitetul
Și-ncalț cu pâslă fiecare verb,
Pot să mă dărui versului ca șerb,
Căci fierb doar eu, nu fierbe și sonetul.

Nu cântă versul sub condei imberb
Ce nu-i cunoaște focului secretul,
Și doar scâncește jalnic alfabetul
Nealtoit pe un imbold acerb.

Eu vreau să încrustez în bronz de clopot
Tot patosul vibrând în stihul meu,
Și vuiet să devină orice șopot;

Cu vatra-ncinsă vreau să scriu mereu
Și verbele dezlănțuite-n tropot,
Cu versul meu slăvind pe Dumnezeu!

Simion Felix Marțian
Vulcan, 14 octombrie 2017



vezi mai multe poezii de: Felix




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Nu-s metafore țipătoare și ieftine, comparații tâmpite prin absurditatea lor, prozodie scremută... Fiindcă prozodia e din sânge, munca e înflăcărată. O Poezie veritabilă a unui veritabil Poet! Mulțumesc, Felix!
bragagiu
marţi, 13 februarie 2018