Sonetul asfințirii - Radu Iorgulescu
Poezie adăugată de: Calm21

    marţi, 24 septembrie 2019

De-aș mai găsi o rază de lumină
să îmi topească palmele de ceară,
când ochii mei bătrâni de-atâta vară
se sting în ruga lor fără vreo vină.
*
Și taine risipite către seară
prin frunzele zâmbind a lună plină
îmi fac ușoară crucea și senină,
nu mă mai tem de-a stelelor povară.
*
Poate că alte flăcari căutate
de pana ta căzută-n amintire
împărtășesc iubirea cu dreptate.
*
Eu ramân prințul fără de palate,
umbră căzută lung în asfințire,
îmi ești în oase, nu te mai pot scoate.



vezi mai multe poezii de: Calm21




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Sonet de tip italian căruia nu am ce-i reproșa!
Felicitări!
Adina Speranta
luni, 30 septembrie 2019