Caietul, de cadou, e-n mintea mea,
Plin de cuvinte veșnic memorate,
Care pierii îi vor rezista
La nesfârșit, chiar în eternitate.
Sau cel puțin, cât inimă și cap
Vor reuși în lume să subziste;
Până când ele nu vor fi clacat
Cu tine amintiri au să existe.
Ăst biet caiet prea multe nu reține,
Răboj nu vreau, să-mi țină cont de dor;
Am renunțat la ele, e mai bine
În minte să te port, cuprinzător.
De-aș accepta de note să m-ajut
Ar fi s-admit că pot să te și uit.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare