Sonetul XLI (Vezuviul stins ...) - Ovidiu Oana-pârâu
Poezie adăugată de: Ovidiu Oana-parau

    sâmbătă, 08 ianuarie 2022

Era senină cale către lume,
Primind în largul ei pe prichindeii
Schimbați de timpul lung în ghioceii,
Cernuți prin dăruire și cutume.
E-nchisă astăzi poarta priponită
Cu lanțul ruginit și de pe stradă,
Mai năvălesc doar fulgii de zăpadă,
Spre școala mea de viață văduvită.
Mai scârțâie greoi, din balamale,
O ușă vraiște. Mut e clopoțelul,
Pe etajeră s-a uscat penelul
Şi vântul umple holurile goale.
Catedrele stinghere-s prea tăcute,
Vezuviul stins din voi nu mai erupe!

28.01.2009
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016



vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.