Sonetul XLIII (biped nedemn ...) - Ovidiu Oana-pârâu
Poezie adăugată de: Ovidiu Oana-parau

    marţi, 11 ianuarie 2022

De ce m-aș umili cerșind un mâine
Pe care-l port, chiar dacă nu l-aș vrea?
Cărare-ntortocheată, bună, rea
Îmi e viața dată, om sau câine.
Plângând de mila umbrei ce o târâi,
Eu, omul, scurm trecutul tenebros
Și când nu-mi aflu preadoritul os,
Cel mai ades, ca patrupedul mârâi.
Încă demult pierdut-am simplitatea
Să cat spre cer când zorile răsar,
Lăsând în urmă neguri și amar
Să mă îndestulez cu demnitatea.
Biped nedemn, negând pe Dumnezeu,
Sfârși-vei trist, potaie sub jujeu.

27.06.2009
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016



vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.