Sonetul XLIV (voal de valuri … ) - Ovidiu Oana-pârâu
Poezie adăugată de: Ovidiu Oana-parau

    miercuri, 12 ianuarie 2022

Nu bănuiam că marea întemnițează dorul!
În ascunziș de taine, sub vălul ei de valuri,
Ea macină tristețea-n siliciul de pe maluri
Să fie morții casă și liniștii covorul.
Din zbaterea de ape ori din vâltori nătânge,
Se-adună-n ceruri geamăt de cochilii strivite
Şi le primesc ecoul epave risipite-n
Adâncuri unde timpul pe cei închiși îi plânge,
Priveghi de lună plină, pe lespedea tăcută,
Rar tulburat de țipăt născut din albatroșii
Răpuși de neodihnă, sub orizonturi roșii,
Pistrui pudrați pe-argintul din unduirea mută.
Fantasma nemișcării e-nfrântă-n zori de astru,
Tăcerea se afundă-n abisuri de albastru.

22.09.2009
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016



vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.