Răscolește-mi Doamne,
Inima de Cer,
a Focului Sacru din mine,
să mă pot troieni,
cu zăpada Clipelor Iubirii,
pe care să o ard,
în brațele Flăcărilor Privirilor noastre,
până când,
cel mai frumos Vis al Cuvântului Tău,
Creația Iubirii,
să apară și în Calea mea spre Absolut,
pentru a-i picta Divinitatea Chipului,
al cărui Nemărginire să ne cuprindă,
Steaua Nemuririi,
din Lumina Divină a căreia,
să ne facem manta din Adevăr Absolut,
pe care să o îmbrăcăm,
la Sărbătoarea Creației Tale,
pentru Veșnicie,
Doamne,
Te rog,
ajută Eternitățile Clipelor,
și nu lăsa Timpul,
să ni le irosească în van,
sub streașinile Lacrimilor,
care-și plâng Zâmbetele noastre crispate,
pe care Nimeni în afară de Tine,
nu va putea vreodată,
să ni le ia.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.