Oare Stelele Lacrimilor,
se simt mai vinovate,
atunci când cad,
viscolind,
peste ridurile ascunse ale Iluziilor Amintirii,
care și acum plâng,
după surâsul Luminii Divine,
pe care am cuprins-o,
în pumnii Nemuririi,
Iubind,
până când,
am devenit Icoana Adevărului,
la care ni se ruga Viitorul,
neștiind că va trebui să îngenuncheze,
înaintea Trecutului,
la care eram vânduți,
de dinainte de a ne naște,
de către Păcatul Originar,
al Iluziilor Morții.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.