Ani răsfățați,
de Moartea,
care știe câte Respirații,
a primit ca dar,
din partea lor,
ademenite de funiile,
săpunite cu nori,
ale Orizonturilor,
care înlesneau,
de fiecare dată,
sinuciderea Clipelor,
prin spânzurare,
în timp ce Destinele noastre,
făceau echilibristică pe ele,
sprijinindu-se,
de Zidurile Binelui și Răului,
atunci când se dezechilibrau,
din brațele amăgitoare,
ale Iluziilor Vieții și Morții.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.