Încă te mai aștept,
pe strada fără Cer,
a Destinului Morții mele,
pe care o trăiesc în această Lume,
a Absurdului,
Iubire,
să pot privi până dincolo de mine,
undeva departe,
în Eternitatea Cuvântului,
pe care L-a rostit Dumnezeu,
numai pentru noi,
la ceas de Singurătate,
încă de pe Vremea,
când toate Zilele Clipelor,
aveau un adăpost,
în Inimile de Jar ale Speranțelor.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.