Ploaia de Vise a Iubirii - Sorin Cerin
Adăugat de: Mir37

Plouă,
peste Rătăcirea Străinului pierdut din mine,
prin aglomerația stropilor de Gânduri,
ce-mi spală fruntea Cuvântului,
care încă te mai ține,
de mâna șuvoaielor de Regrete,
care se preling,
pe fereastra aburită a Zilei,
spartă de fantoma Trecutului,
ce-mi aruncă cu cana ciobită de Dor,
în cioburile Amintirii,
ce mi-au mai rămas,
de la pașii Eternității Clipei,
a cărei Stele,
care ne era Destin,
a căzut mai demult decât noi înșine,
cei ce- am devenit Vremea,
pierdută,
printre vijeliile de șoapte,
ascunse prin labirinturile,
urmelor unui Sărut,
acum al Nimănui,
care se pierd,
printre suspinele Speranțelor,
fiindcă nu se mai poate întrupa niciodată,
în Ploaia de Vise a Iubirii,
sub care ne-am născut,
Îmbrățișarea unei Împliniri.



vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.