Sângele Răsăritului - Sorin Cerin
Adăugat de: Mir37

Spinii Regretelor au întârziat în Noaptea,
Lacrimii,
în care ne-am înecat Gardurile Viselor,
unde am rămas atârnați,
fără să le putem trece vreodată,
pentru a deveni Sângele Răsăritului,
din Venele Luminii Divine,
a Iubirii,
pe care ne-am fi dorit să o respirăm,
hrănind-o cu Speranțele Adevărului Absolut,
al Dragostei,
pe care doar Aripile Frânte,
ale Cuvântului în care ne ascundeam,
de Banalitate,
îl cunoștea,
fără ca să-l putem lua lua cu noi,
atunci când ne-am prăbușit,
în Lumea indiferentă a Realității,
dintre pereții lui de Suflet,
care erau Privirile noastre.



vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.