Câtă Fericire,
să fi reușit să strângă Dumnezeu,
la recoltele Iluziilor Morții,
pe care le culegea cu minuțiozitate,
la fiecare Despărțire,
de Adevărul Absolut al Iubirii?,
pe care l-a alungat,
în Cimitirele Cuvintelor,
la Sensul cărora să ne închinăm,
Destinul,
fără să știm,
cum arătau cu adevărat,
în tinerețea Facerii Lumilor,
când nu mai erau niște cadavre,
care vroiau,
să ne arate,
doar Cavouri de Simțiri,
ce fremătau,
de Iubire și Sinceritate,
crezând că undeva-cândva,
le vom îmbrățișa menirea,
de a deveni,
Sângele Visului nostru.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.