Speranţa floare gingaşe
Cu porniri sinucigaşe,
Pierde zilnic din mireasme
Crezând în subtile basme!
Speranţa în fapte bune
A rămas fără acţiune,
Cele rele o înfăşoară
Dimineaţă până-n seară.
Speranţa e azi pierdută
În minciună şi derută
Că aleşii cei mai mari
Hoţi îs, dar miliardari!
Speranţa azi ne ucide
Şi ne-aruncă în firide
Cu beznă şi dură spaimă
Ca ei să câştige faimă.
Speranţa azi îngropată
Sinceră şi făr’ de pată,
Va aduce grav reproş
Celor ce ne vănd gogoşi.
Speranţa ca şansă vrem
Ca un atribut suprem,
Spre verdeaţa pomului
Şi drepturile omului!
autor Constantin Enescu
vezi mai multe poezii de: Enescu Constantin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.