«Mi-am ascuns cântecul în urechea armăsarului tău,
Poate ţi-o prinde bine în caz de primejdie»,
Mi-a spus Privighetoarea şi-a zburat mai departe.
Eu n-am pus mare preţ pe spusele ei
Totuşi, odată simţind o arsură în suflet,
Mi-am amintit de acest cântec şi l-am aruncat cu sete în urmă.
S-a înălţat deodată un zid
Cu mult mai puternic decât zidul de gresie.
vezi mai multe poezii de: Spiridon Popescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.