Mergeam în lungul drumului de fier
sărind febril traversă cu traversă
într-un picior de stârc, prizonier
acestui joc de-a pasărea inversă.
Şi mirosea a păcură încinsă
şi-a pietre sângerând sub roţi de tren;
spre orizont, pe linia întinsă
săream din doi în doi în salt de ren.
Mergeam locomotivă spre izvor
şi-n urma mea trăgeam în şir vagoane,
şi eram mie însumi călător
şezând la geam pe două geamantane.
Vedeam apoi poteca spre poiană
şi deraiam din mersu-ntr-un picior,
îmi regăseam fiinţa mea umană
şi alergam cu sete spre izvor.
23 martie 2016, Bucureşti
vezi mai multe poezii de: ion.mihaiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc!
ion.mihaiu (autor)
joi, 24 martie 2016
Las și eu un semn de lectură. Interesante versuri, optimist mesaj.
mirimirela
miercuri, 23 martie 2016
Am lecturat cu placere.
adina.e
miercuri, 23 martie 2016