Moartea Visurilor
Păunii verzi plecară în noaptea solitară
Cu strigate de jale ca nota care trece
Plângând sub ceruri triste; iar sus în turnul rece
Trei lacrimi umeziră pe coarde de ghitară.
Şi palidele trupuri de roze s-adunară
Pe marginea-n ruină încet să se aplece
Murind ca niste albe columbe-n noaptea rece.
O, visele, poema de vise-n noaptea clară!
Şi noaptea cea muiată în aurul de lună
Parea apoteoză fantastică şi vagă
Căzând pe frunți de ceară în taina lor nebună.
Poeme dulci de vise, poeme de petale,
Ce mor în tremurarea din mintea-ne pribeagă!
Departe trec păunii cu strigate de jale.
Adăugată de către -Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: Ștefan Petică
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.