Ca să-i sature şi pe azi şi pe mâine
Or să mă dumice amintirile.
Ca pe o bucăţică de pâine,
Poeziile-mi scrise cu sârg
Vor fi scoase, pe tarabă, la târg.
Şi vândute pe aur curat
Că eu, ca poet, destul am răbdat.
Cumpărătorul va da câte o picătură de sânge
Pentru fiecare cuvânt care plânge,
Flămândul s-o îndestula îmbucând
Coltucuri din visurile altui flămând,
Iar cremenea dură a versului meu
I-o scăpăra în privire, mereu.
Femeile, întotdeauna, grăbite
Vor cumpăra în kilograme şi-n litre
Petale din sufletul meu chinuit
Cu fiecare ceas nedormit.
S-or încumeta şi negustorii să vină
Întrebând cât ar costa un dram de lumină,
Vor plăti şi ei, ca toată lumea, sudoare,
Siguri că poezia nu moare.
Târziu, peste veacuri, scito-dac în chervan,
Ca oaspete al iubitului meu Bărăgan,
M-oi regăsi în fiecare semn de hotar
Pe unde-a tras brazdă întâiul plugar.
vezi mai multe poezii de: Stefan Tanase
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.