Mii de stele-mi
cad pe mâini
și-n albastru
mă îmbracă
tu
pe palma mea rămâi
în surâsul
tău măiastru
zboară clipa
trece gândul
și-mi albesc mereu aripa
cu mine
vopsind pământul
iau
menirea asta nouă
din mers
până-n amintiri
ce
cu zâmbete mă plouă
prin atâtea
deslușiri
într-o rază de lumină
mă vreau
salt în infinit
soarele
ca să mă țină
cu surâsu
-nveșnicit
23-03-2018 CLUJ
vezi mai multe poezii de: ndaniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.