Ruga nopții se împlântă
În desișul dintre gânduri
Macii roua își frământă
Ploi de stele curg în rânduri.
Lacrima de primăvară
Îmi răstoarnă ceru-n sânge
Visul când vrea să mă doară
Și în ochi zborul se frânge.
Îmi voi așeza pe deget
Frigul tău din prima noapte
Și sărutul de pe creștet
Răsărit din stele coapte.
Tâmpla albă se avântă
Între rugi croite-n șoaptă
Când tăcerea ne cuvântă
Zborul moale ne așteaptă.
vezi mai multe poezii de: dorinda