* * *
Dumnezeu a creat corabia lumii cu mare atenţie.
Cu deosebită măiestrie modelă coca şi potrivi pânzele,
Deja ţinea în mâini cârma,
Fiind gata să o ducă la bun sfârşit.
Şi se-ndreptă din spate Dumnezeu,
Privind cu mândrie la cele făcute.
Dar, într-o nefastă clipă, din greşeală cineva-L strigă
Şi Dumnezeu se-ntoarse să vadă despre ce-i vorba.
Prinzând momentul, nava alunecă pe apă, lin, neauzit,
Viclean pornind a se-ndepărta pe căi necunoacute.
Astfel, etern lipsită de cârmă,
Ea pluteşte pe mări, din întâmplare
Intrând şi în portul progresului,
Supusă fără-a se-mpotrivi
Capriciilor oricărui vânt prostesc.
Şi mulţi din cei aflaţi în ceruri
Mai râd şi-acum pe seama acestei întâmplări.
Traducere Leo Butnaru
vezi mai multe poezii de: Stephen Crane
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.