* * *
Înţeleptul ţinea o prelegere strălucită.
În faţa sa a puse două obiecte, zicând:
„Să admitem că acesta e diavolul,
Iar istălalt sunt eu”,
Şi se-ntoarse cu spatele la clasă.
Est timp, un elev poznaş
Schimbă cu locul simbolicele lucruri.
Întorcându-se, înţeleptul continuă:
„Acum să zicem că diavolul va fi acesta,
Iar eu, invers, istălalt”.
Elevii din bănci se-njunghiau a râde,
Bucuroşi de-atare joc confuz.
Însă înţeleptul tot înţelept rămase.
Traducere Leo Butnaru
vezi mai multe poezii de: Stephen Crane