Ştim atât de multe lucruri
Şi ne-nfumurăm cu asta,
Scormonim şi prin nimicuri
Până dă în noi năpasta.
Ţinem la părerea noastră,
Siguri cǎ avem dreptate,
Matematica măiastrǎ
Ţine loc de suflet, frate!
Dacă ne-am fi întâlnit
Pe o punte din poveste,
Cred că ne-am fi prăvălit
Cu ştiinţa-ne în zestre.
Doamne, repede uităm
Că nimic nu moştenim,
De ce, oare, ne certăm?
Nu-i mai bine să iubim?
Ne-ndârjim şi tremurăm,
Ţinem de păreri cu dinţii,
Vrem nimic să nu cedăm,
Convinşi de puterea minţii.
Sângele din capilare
Rǎsuceşte mintea-n noi,
Şiinţa cotropitoare
Trage proştii în război!
Bine-am pune cărămida
La locul ei, nu-n piept pǎros,
Aşteptând, precum omida,
O transformare în frumos.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ghera Orivera
Intotdeauna e loc de mai bine.Multumesc pentru popas.
samoila
samoila (autor)
marți, 05 aprilie 2016
....hihihihihi........... Unde-i Socrate cu al său ”Știu că nu știu nimic” - singura certitudine a vieții..... îmi plăcu ideea, de șlefuiești olac și forma, îi și mai bine! Cu drag..
Gerra Orivera
luni, 04 aprilie 2016
Scrii interesant.... tot inainte
valentin
luni, 04 aprilie 2016