Sufăr că iubesc sau iubesc… că sufăr?
De mult mă ofilesc ca floarea de nufăr
De mult mă-nfricoșez că mâine în zori,
Iubirea-mi va zbura ca un cârd de cocori.
De lacrimi vor cădea în șiraguri mereu,
Deznădejde va fi în sufletul meu,
Căci noaptea pripita de ziua tăcută
Va face ca viața sa-mi fie mai scurtă.
Când ochii cei goi nu te-or mai vedea,
Cu chipul plăpând ce demult îți zâmbea,
Atunci nici o zi nu îmi va mai urma…
Nici al inimii dor nu te va mai chema.
vezi mai multe poezii de: RCE
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.