Tocmai când mǎ pregǎteam
Sǎ nu mǎ mai plâng de soartǎ,
Sunǎ cineva la poartǎ,
Dupǎ semne, nu e ,,neam”.
Mǎ ridic din pat cu artǎ
Pǎrǎsindu-mi habitatul
Sǎ vǎd, punându-mi halatul,
Sunǎ cineva la poartǎ?
Sunǎ cineva la poartǎ?
Fugi de-aici, ţi s-a pǎrut,
Vântul bate-n şipca spartǎ
Şi apoi, chiar m-a durut
Cǎ n-am tras cu nimeni ceartǎ.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.