nu-ţi fie teamă
mare
apropie-te
lasă-ţi valul să-mi tămăduiască
rănile tălpilor
spală-mi părul
încleit de praful prejudecăţilor
ascultă-mi inima
cânt de sirenă
ce-şi caută prada
nu te teme
sunt doar
o apă vorbitoare plină de gânduri
sentimente şi vise
apa mea iubeşte
suferă
moare
primeşte-mă
mare
sunt apă din apa ta
val din valul tău
închide-mă
într-o cochilie ca pe o perlă
aruncă-mă
în adâncimea tăcerilor tale albastre
cândva
printre recifuri mă vor găsi
căutătorii de comori
cu preţul veşniciei
mă vor vinde altei iubiri
...primeşte-mă
mare
sunt apă din apa ta
vezi mai multe poezii de: iuri
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos periplu poetic prin cunoaștere, Iuri, deși întors pe dos curgerii energiei! Nu marea se teme să ne cuprindă - ci noi să ne dăruim ei; pierderea identității valului poate înspăimânta, de-aceea ne ținem turbați de el! Datul de-a ne umple cu lumină prin identitate ne duce la a deveni marea non-identitară șoptitoare tăcerilor!
Mi-a plăcut! Felicitări!
Gerra Orivera
joi, 27 octombrie 2016