sunt o masina de scris
desuetă cu o pamblică din carne
poetul mă curmă în mâinile-i
de sânge: ţac ţac ţac
venele mele se scurg
destrăbălând pereţii
mă urăsc
gospodine
cu pieptul lăsat
devin costisitoare
obositoare
metaforică
mă prefac
în sensuri subtile
,,nu-s decât
un plânset icnit,, îmi zic şi
urlu eliberându-mă
prin ploaia de sânge
pe întuneric
gura mea
se transformă
în gură de lup
vezi mai multe poezii de: dorina neculce