Toamna broaştelor - Sylvia Plath

Vara îmbătrâneşte; mamă cu sângele rece.

Rare-s gâzele, firave.

În aceste palustre sălaşe, doar noi

orăcăim şi tânjim.

Dimineţile se risipesc în somnul din jur.

Prin stufărişul adânc

molatic se-aprinde soarele. Muştelor le ducem dorul,

Boleşte mlaştina.

Bruma picură paianjeni. E limpede

că spiritul belşugului

altundeva s-a aciuat. Jalnic,

slăbesc oamenii noştri.



vezi mai multe poezii de: Sylvia Plath




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.