Povestirea bunicii despre ţara creştină
Umblu prin casă în patru labe
În vîrful degetelor mă ascund prin colţuri
Mă prefac în sarafanul vătuit
În măturica pentru *ăţenie
În acest mod nu sar în ochi
Zîmbesc către toţi
Chiar şi la clanţă ascult paşii
Cîndva vîram degetul în borcănaşul
Cu miere
Se auzeau sunete de trompetă
Judecata de apoi
Mi se face greaţă
Din iubire
Obiectele au dinţi şi gheare
Dulapul ce stă deschis
Este mama şi bunica voastră
Acel scaun
Ce se mută din colţ în colţ
Este şi el bunica
Iubitei mămici şi bunici
La aniversarea a o sută unu ani
Două sute de ani vă doresc
Fiul nora şi nepoţii
vezi mai multe poezii de: Tadeusz Różewicz