Îi vor huli pe poeţi
veacuri de-a rândul
au şters pământul şi stelele
veacuri de-a rândul
îşi vor şterge şi propriile chipuri
Poetul îngropat de viu
e ca un râu freatic
păstrează în el
chipuri şi nume
speranţa
şi patria
Poetul defăimat
aude voci
îşi aude glasul
se uită
ca un om trezit
la miezul nopţii
Însă minciuna poetului
se dezvoltă
se înalţă
cât Turnul Babel
e monstruoasa
şi nu moare
vezi mai multe poezii de: Tadeusz Różewicz