Tămăduiri
Pentru Christian Martin
Smerită catedrală, mama mea.
Din lacrimi o zidesc și-aș vrea să-mi spună
Că pot fi înfiat de-un Cer cu lună,
Căzînd la pieptu-i ca o turturea.
Smerită catedrală, mama mea.
Flautul mării preoțește-n tine
Și-un neam de pescăruși la clavecine
Îți intonează visul într-o stea.
Smerită catedrală, mama mea.
Tămăduiri tăcerile îmi lasă
Pe amintirea ta, tot mai frumoasă,
Ce-o mîngîie Iisus cu mîna Sa,
Cîntîndu-ți: ”Leanco, Leanco, de sub Cer,
N-auzi cum freamăt ca un palmier???”
vezi mai multe poezii de: traian vasilcau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Iartă mă ! Nu tu , sf. Duh iti așterne cuvintele pe hârtie.
mirimirela
luni, 11 mai 2015
Minunate versuri domnule Traian! ma bucur ca ati poposit si aici. admiratie!
Mari
duminică, 10 mai 2015
Frumos! Bun venit pe site!
sorin
duminică, 10 mai 2015
Cu adevarat frumoasa.
stomff
duminică, 10 mai 2015